Vă spuneam sâmbătă că în acest sfârșit de săptămână am fost la Albac împreună cu George, Andrei, Liviu, Emanuel și alți bloggeri din Cluj-Napoca la un eveniment prin care RMGC își confirma susținerea pentru Crina „Coco” Popescu și pentru visul ei de a cuceri cei mai înalți munți de pe Mapamond. S-a dorit a fi un blogmeet / team-building prin care noi să aflăm mai multe despre tânăra alpinistă și despre proiectul minier care poate salva zona Apusenilor. Am să vă prezint în câteva rânduri niște concluzii ale acestui week-end.

La cei doar 16 ani pe care-i are, Coco, așa cum o alintă cunoscuții, este cel mai tânăr alpinist și prima femeie din lume care încheie circuitul “Seven Volcanoes”, escaladând cei mai înalți vulcani de pe 7 continente. RMGC o susține financiar, moral și îi oferă posibilitatea de a se antrena în Munții Apuseni, în condiții bune.

Este o fată mult prea modestă și liniștită pentru performanțele pe care le are încă de la o vârstă atât de crudă. Dacă fetele de vârsta ei visează la feți-frumoși cu cai putere,  la ieșiri în cluburi, la Louis-Vuittoane sau excursii exotice, Coco se ambiționează să ducă renumele țării noastre pe cele mai înalte și albe culmi ale lumii. Datorită ei, România a mai câștigat câteva poziții în plus în ochii străinilor care-i apreciază munca. Mă așteptam să fie mai dezinvoltă și mai dezghețată, dar se vede că condițiile aspre care-i călăuzesc fiecare expediție pe munte au format-o astfel încât să-și cumpăteze fiecare mișcare, fiecare gest. Tatăl ei este mereu aproape de ea și îi supraveghează atent activitatea, antrenamentele, alimentația.

Sâmbătă, la Gârda de Sus, am avut ocazia să luăm parte la un antrenament alături de ea. Noi, coborâți din cotidianul nostru plin de wireless și media socială, am întâmpinat dificultăți în executarea exercițiilor propuse, dar pentru ea cred că nici o alergare de 5 km nu ar fi fost prea grea. Antrenamentul ei se cunoaște. La fel și la partea în care a trebuit să escaladăm un perete de alpinism pe care de obicei se antrenează copii. Cu mare dificultate am ajuns până în vârf.

Timpul a fost scurt și nu am reușit să aflăm mai multe despre Coco. Aș fi vrut să ne împărtășească mai mult din experiența ei de pe munte și, slavă Domnului, are experiențe prin munții de pe toate continentele. Poate data viitoare. Până atunci îi doresc să aibă parte de mult succes în toate expedițiile ei și să înalțe tricolorul românesc peste tot în lume.

Am avut parte și de o excursie la Peștera lui Ionele și de vizite la Roșia Montană, la cariera Cetate, la zona Piatra Corbului, la muzeul Aurul Apusenilor, toate pentru a înțelege mai bine utilitatea și necesitatea demarării proiectului minier propus de către RMGC. Am mai spus că eu am fost pe rând pro, contra și iar pentru demararea proiectului, iar cu această ocazie am avut prilejul de a vedea lucrurile de la fața locului, de a întâlni și de a discuta cu oamenii implicați în acest proiect, dar și cu localnicii, poate primii beneficiari direcți. Am vorbit și cu Sorin Jurca, directorul unui ONG, opozant al proiectului minier, dar argumentele sale nu au reușit să mă convingă sau să-mi schimbe ideea cum că proiectul trebuie să demareze cât mai repede posibil, pentru binele tuturor. Nu cred că salvarea galeriilor romane, agroturismul și agricultura, soluțiile pe care le vede el pentru salvarea zonei, sunt realizabile atât timp cât tot ce este nou în Roșia Montană este doar datorită banilor veniți de la canadieni. Trebuie înțeles că acea zonă nu are altă salvare, iar argumentul de a lăsa aurul neatins în pământ pentru urmașii noștri nu reprezintă o soluție. Și nici faptul că el are trei terenuri pe care le poate vinde oricând urmând să trăiască din banii primiți.

Din păcate, Comoara din Cetate a făcut ca noi, cei din Alba Iulia, să ne retragem de la Albac cu o seară mai repede decât restul, sâmbătă revenind în Alba Iulia, pentru a fi prezenți la ediția de duminică a concursului. Oamenii prezenți la Albac ne-au lăsat păreri diferite, pe unii dintre ei îi cunoșteam, pe alții i-am întâlnit acolo pentru prima dată. Noi, albaiulienii, am socializat în felul nostru și după cum știm noi cu cei de acolo. Dar, se pare că i-am deranjat pe unii (sau pe unul), care s-au simțit lezați de interactivitatea noastră redusă. Sincer, îmi pare rău dacă asta este mpresia pe care am lăsat-o celorlalți. Niște răutăți care nu pot schimba nicicum gustul dulce al unui eveniment fain, organizat așa cum se cuvine de către Cătălin Hosu, Titus Căpâlnean, Doru Panaitescu, Mircea Panaitescu, Andeea Apetroae și nu în ultimul rând, Monica Jitariuc.

Mulțumiri Crinei Coco Popescu și celor de la RMGC pentru momentele plăcute petrecute la Albac!

Au scris mai multe despre acest eveniment (și au pus mai multe poze):

1. Adelina Croitoru – Experiența mea la Roșia Montană
2. Andrei Dobra – De ce nu poate incepe exploatarea de la Rosia Montana – argumentul suprem!
3. Bogdan Beșliu – Ce știți despre Roșia Montană?
4. Corina Brândușan – Ingrediente pentru un weekend reuşit
5. Dan Ciulea – Yin si Yang
6. Dragoș Mone – Impresionant
7. Katai Robi – Despre un week-end de aur
8. Liviu Stanciu – Strigatul mut al aurului de la Rosia Montana
9. Lorand Minyo – Mai avem nevoie si de aur
10. Marius Perijoc – Crina Coco Popescu
11. Robin Molnar – Salvați Roșia Montană!
12. Vlad Cucu – Rosia Montana problema sau solutie?
13. Răzvan și Alina – Ca să-ţi faci o părere obiectivă, trebuie să mergi acolo!

Articole similare

• 17.10.2011 -- Ce învățăm din Orașul Minier? (5)
• 23.07.2011 -- Team-building în Apuseni cu Crina Coco Popescu (3)
• 25.05.2011 -- Salvaţi Roşia Montană? Când? Cum? (4)
• 29.02.2012 -- Nu vorbi fără să ştii (5)
• 28.11.2011 -- Balonul oval lovește și cetatea din Alba Iulia (9)
• 14.11.2011 -- Festivalul Ziua de mâine – ultima zi (2)
• 13.11.2011 -- Festivalul Ziua de mâine – a doua zi (2)